35
Tranziție directă
35 limbi trec o singură dată de la termenul dominant al verdelui focal la cel al albastrului focal. Numai aceste poziții apar pe axa de mai sus.
Culoare și limbă
Aceeași paletă, împărțită de 110 limbi
Spectrul curge fără margini. Cuvintele îl împart, dar forma împărțirii se schimbă odată cu limba. Unele trasează o linie. Cele mai multe schimbă întrebarea.
Banda de mai jos merge de la verde la albastru fără trepte. Luminozitatea și saturația sunt fixe pe toată lungimea, așa că singurul lucru care se schimbă este nuanța. Alege locul în care, pentru tine, verde devine albastru.
Fiecare semn este una dintre cele 35 de limbi în care termenul dominant trece o singură dată, direct, de la verdele focal la albastrul focal. Poziția ta apare cu alb.
Ai tras o linie fiindcă româna ți-a cerut una. Aceeași operație descrie curat numai o treime din World Color Survey. Restul paletei cere alte forme.
35
35 limbi trec o singură dată de la termenul dominant al verdelui focal la cel al albastrului focal. Numai aceste poziții apar pe axa de mai sus.
64
64 limbi folosesc același termen dominant la ambele repere focale. În două dintre ele apare un alt termen între repere, motiv pentru care afirmația rămâne despre capete, nu despre întreaga bandă.
11
11 limbi introduc un al treilea termen sau revin la unul anterior. Datele lor descriu o zonă, nu o singură frontieră.
Fiecare vorbitor a numit toate cele 330 de plăcuțe. Grila de mai jos arată, pentru fiecare plăcuță, cuvântul pe care l-au folosit cei mai mulți vorbitori. Rândurile merg de la deschis la închis, coloanele parcurg cercul nuanțelor.
Pătratul din dreptul fiecărui cuvânt este media culorilor pe care le acoperă cuvântul în grilă, deci arată ce denumește, nu o culoare aleasă de mine. Coloana din stânga, desprinsă de restul, este scara fără culoare, de la alb la negru.
În 1858, înainte să ajungă prim-ministru, William Gladstone a publicat trei volume despre Homer. A numărat cuvintele de culoare din Iliada și Odiseea și a găsit un vocabular sărac, fără un cuvânt limpede pentru albastru, cu marea numită de șaptesprezece ori cu adjectivul folosit pentru vin. A conchis că grecii aveau ochiul nedezvoltat.
Ochiul grec era ochiul nostru. Ce lipsea era linia, iar linia se dovedește partea liberă. Homer avea cuvinte pentru cum se poartă lumina pe o suprafață și mai puțină nevoie de un raft de nuanțe. Aceeași observație care l-a dus pe Gladstone la o concluzie despre retină duce, cu datele de azi, la o concluzie despre lexic.
În 1969, Brent Berlin și Paul Kay au observat că limbile nu adaugă cuvintele de culoare în orice ordine. O limbă cu două cuvinte le împarte între deschis și închis. A treia intrare este roșul. Urmează galbenul și verdele, apoi albastrul, apoi maroul, apoi restul. Ipoteza a fost atacată imediat pentru eșantion și metodă, iar World Color Survey a fost răspunsul: aceeași probă de 330 de plăcuțe, dusă în 110 comunități, cu circa 24 de vorbitori fiecare.
Ce a rezultat nu confirmă o scară rigidă, dar arată ceva stabil. Când toate cele 109.256 de alegeri de „cel mai bun exemplu” din ambele anchete sunt puse pe axa nuanțelor, densitatea are două vârfuri clare între galben și mov: unul la 2.5G, altul la 2.5PB. Acelea sunt cele două plăcuțe pe care le-am folosit ca repere. Le-au ales vorbitorii tuturor limbilor, arătând spre ele; engleza nu are niciun rol în alegere.
Albastru vine din latinescul albaster, derivat din albus. Sensul de plecare era cenușiu, spălăcit, albicios, iar dicționarul etimologic al lui Alexandru Ciorănescu îl înregistrează păstrat în graiul moldovenesc și în Maramureș, unde albastră se spune despre oaia sură. Cuvântul a ajuns la cerul senin trecând prin cerul palid.
Celălalt cuvânt, vânăt, vine tot din latină, din venetus. Acoperă albastrul închis cu bătaie spre violet, cenușiul-albăstrui al cailor și pielea lovită sau înghețată. Nicio urmă slavă în niciunul dintre ele, deși cel de-al doilea sună a împrumut. Româna are deci două cuvinte latinești pentru zona albastră, iar cel devenit principal a plecat de la alb.
Distincția dintre albastru și vânăt nu se află pe banda pe care ai tăiat-o. Nuanța rămâne aceeași; se schimbă cât de închisă este. Rusa face aceeași tăietură obligatoriu, între goluboi și sinii, iar Jonathan Winawer și colegii au arătat în 2007 că vorbitorii de rusă disting mai repede două mostre când cad de o parte și de alta a acelei granițe, avantaj care dispare dacă li se ocupă limbajul cu o sarcină verbală în paralel.
Această linie nu a fost măsurată pentru română în nicio anchetă publicată. Banda are nuanța fixă la 2.5PB și variază numai luminozitatea. Ce alegi rămâne în browserul tău.
Limbile diferă atât prin poziția granițelor, cât și prin forma categoriilor. În World Color Survey, 64 din 110 folosesc același termen dominant la verdele focal și albastrul focal. Alegerile de cel mai bun exemplu se adună totuși în câteva regiuni stabile ale paletei.
Cât din gruparea aceasta vine din ochi și cât din felul în care a fost pusă întrebarea. Debi Roberson, Jules Davidoff și Ian Davies au arătat, lucrând cu vorbitori de berinmo în Papua Noua Guinee și cu himba în Namibia, că granițele proprii fiecărei limbi modifică performanța la teste de memorie și de discriminare, ceea ce contrazice o lectură strict universalistă. Terry Regier, Paul Kay și Richard Cook au replicat în 2005 că punctele focale rămân comune și în datele World Color Survey. Amândouă rezultatele stau în picioare, fiindcă privesc lucruri diferite: unul granițele, celălalt centrele.
Plăcuțele originale sunt hârtii Munsell privite sub iluminant standardizat. Ecranul tău nu este acel iluminant, iar aproape o treime din plăcuțele la saturație maximă cad în afara gamutului sRGB. Din acest motiv banda pe care tragi linia este desenată la o saturație pe care orice ecran o poate reda cinstit, mai potolită decât hârtiile reale. Poziția ta este comparabilă cu celelalte fiindcă folosește aceeași axă de nuanțe, nu fiindcă ecranul tău ar fi calibrat.
Cele 20 de limbi din anexa lui Berlin și Kay au câte un singur vorbitor sintetizat și mai multe goluri între repere. Ele rămân în arhiva reproductibilă și în istoria ideii, dar nu intră în cele trei numărători principale. World Color Survey are în medie 24 de vorbitori pentru fiecare dintre cele 110 limbi. Întrebarea ți-a fost pusă în românește; cuvintele au adus cu ele o formă înainte să atingi banda.
Pentru fiecare limbă am luat termenul cel mai frecvent la fiecare plăcuță, apoi termenul dominant pe fiecare coloană de nuanță. O linie intră în comparație numai când secvența dintre repere conține un singur șir verde urmat de un singur șir albastru. Un al treilea termen, o revenire sau o coloană fără observații primește propria clasă. Tabelul arată cum se schimbă clasificarea când calculul folosește alte benzi de luminozitate.
| Rânduri folosite | Tranziții directe | Aceleași capete | Forme complexe | Mediana liniilor |
|---|---|---|---|---|
| B-I | 35 | 64 | 11 | 7.5BG–10BG |
| C-G | 34 | 65 | 11 | 7.5BG–10BG |
| D-F | 29 | 65 | 16 | 5BG–7.5BG |
| E | 23 | 66 | 21 | 5BG–7.5BG |
Fișierele de date sunt publice. Site-ul original al anchetei nu mai răspunde; copiile folosite aici vin din arhiva web, iar cifrele au fost recalculate din ele.
110 limbi, circa 24 de vorbitori fiecare, 330 de plăcuțe numite una câte una. Din acest fișier vin cele 863.280 de judecăți și toate pozițiile de graniță calculate aici.
Cele 20 de limbi din Basic Color Terms, între care engleza americană și vietnameza. Au câte un singur vorbitor sintetizat și rămân context istoric, în afara numărătorilor principale.
Măsurători sub iluminant C. Din ele au fost calculate culorile de pe pagină, cu adaptare cromatică Bradford spre D65 și decupare la gamutul sRGB.
Argumentul că punctele de cel mai bun exemplu se grupează în datele anchetei. Vârfurile pe care le-am recalculat independent din fișierul de focare cad în aceleași locuri.
Sursa pentru distincția goluboi/sinii și pentru efectul care dispare sub sarcină verbală. Este o graniță de luminozitate, nu de nuanță, deci nu apare pe prima bandă.
Partea relativistă a dezbaterii. Berinmo are cinci cuvinte de bază, himba tot cinci, între care burou, care acoperă verdele și albastrul și intră în violet.
Articolele DEX și Ciorănescu pentru cele două etimologii latinești și pentru sensul de „sur” păstrat în Moldova și Maramureș.
Volumul al treilea, secțiunea IV, „Homer's Perceptions and Use of Colour”, de la pagina 457, unde Gladstone inventariază adjectivele de culoare din poeme și trage concluzia despre ochiul grecilor.